Stau si vorbesc cu mine in oglinda in fiecare dimineata si ma gandesc si dau timpu inapoi,da pentru ca totu incepe undeva in timp si spatiu,intr-o primavara , o primavara ca oricare alta....aceea primavara....
O zi de 21 mai in perioada liceului clasa a 9a acolo l-am cunoscut pe cel ce avea sa imi fie cruce ani si ani la randu....si m-am indragostit ca o copila de EL de sarmul lui,de presupusa maturitate si acolo m-am si pierdut..acela a fost momentul care avea sa marcheze inceputul..unei mari si continuee dezamagiri,asa aveam sa devin sclava captiva si fara iesire,sau poate prea slaba......
I-am cazut in mreje ca o pisica fermecata de ghemul de lana si EL a profitat de naivitatea mea,de iluziile mele ca asa cum citisem(De asta parintii trebuie sa fie atenti la ce citesc copii lor)in marile romane ale tutror timpurilor speram sa imi traiesc povestea cu bune si cu rele cu furtuni si soare cu urcusuri si coborasuri ...speram ca va fi povestea aia din carti.Dar povestea mea nu a fost decat la inceput cu printi si printese, razboi si pace pana in aceea noapte.
4iulie ironic si paradoxal,aceea noapte in care am zis ca ma iubeste si ca el e viteazul din poveste alaturi de care imi voi trai cele mai fericite clipe..dar nu a fost sa fie....
I-am daruit singurul lucru pe care o fata poate sa il daruiasca cu adevarat Alesului si aici s-a terminat totu,o perioada.Telefoane,mesaje nimic 1 luna in care mi-a sfasiat inima de as fi preferat sa imi infiga ceva la propriu in inima si sa termine cu supliciul...alta fata cu ea de mana pe strada...si mie in suflet intrebarea"Si cu mine cum ramane"
